Franturi

 
Am ramas in ganduri de nomad
Privesc lumea de foarte aproape
Corabiile mele au esuat in vad
Si clipele nebune vor sa-mi scape.

 
Am ramas sub streasina lumii insingurat
De chipul deznadejdii iluminat in voie
Ma simt aproape beat si nesecat
In mijlocul corabiei lui Noe

 
Si noptilor nu pot sa ma destainui
Plutesc in vidul meu de amortire
Si ma inclin la mila nimanui
Acolo unde visul meu se zbate-nemplinire.

 
Si te iubesc ca un nebun al soartei
Si te iubesc ce n-am iubit vreodat
Si te iubesc cu intelesul artei
Pe care un destin mi te-a aflat.

 
Acum cand vine primavara
Iar gerul aspru dur si sec
Suspina si asteapta vara
La fel si eu incerc si plec.

 
Privesti prin mine razvratita
Si vezi doar fondul; nu-i pacat
Sa crezi ca lumea e privita
Ideea-i mare am plecat

 
Mi-e rau de tine si ma plec util
In gandul tau ma simt atat de mic
Ca as putea sa fiu mai mult util
Decat utilizat in chip de dric.

 
Mi-e rau de suflet si mi-e dor de vant
Caderea in neant ma ameteste
Acum cand lumea fuge din mormant
Minunea ce coboara si loveste

 
Ca pe o floare te cuprind in zori
Povesti rasar in mintea-mi tulburata
Iubirea mea scaldata in culori
Te port cu mine in lumina mata.
Suras de minune

 
Atunci cand te vad fercita
Parca miroase a primavara
Privirea alearga grabita
Prin lanuri de vis si de seara.

 
Atunci cand te vad luminoasa
Ma prind de surasul albit
De suflet ma leg ca de-o casa
Suras de minune golit.

 
Nu stiu de timpul ne cuprinde
Cu bratul lenese–unealta
La sacul mare de merinde
Prin care seninul tresalta.

 
La anul o sa fie vara
Din nou vom prinde inceputul
Prin zambet viata o sa para
Tot mai frumoasa cu uratul.