Singuratate


 
Pri padurea adormita
Cufundata in tacere
Se aude cam launtric
Un cantat de greiere.

 
Acest cantec o-nsoteste
Pe frumoasa stea abstracta
Care usor se prelinge
Raspandind lumin-antarcta.

 
Insa steaua cand apare
Taraitul melancolic
Se opreste si asteapta
Tremurand pe-un parabolic.

 
Si in bezn-acceia neagra
A tacutei nopti tarzii
Doua priviri se patrund
Pan-adanc in temelii.

 
Si zambind copilareste
Unul–altuia, frumos
Ascultam cu-nduiosare
Greierul cel maiestos.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
© Copyright Gheorghe Puzdreac