Pe drumuri


 
Pe drumuri batatorite de noroaie
Si frig si alte zgomote bizare
Cu urechile atintite la strada
Ma furisez prin mine ca o ploaie.

 
Si haituit de lumina si vant
Ma rostogolesc prin haosul lumii
Si-mi vine sa intru in pamant
Acum cand esti mai aproape, stapanii

 
Nalucii de friguri ma doare
Frantura de lacrimi aninata de pleoape
Te simt impreuna prin izvoare
De cumpat si de mai aproape.

 
Credeam ca nu mai pot invia
Dar dorul nu ma lasa nebunul
Ascult de iubirea ce poate ma vrea
Oi fi eu sau poate niciunul.

 
Daca vii cu mine pentru eternitate
Am sa ma rog pentru albastru
Si pentru clipa de libertate
Al visului inchis in castru.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
© Copyright Gheorghe Puzdreac