Valurile noptii

 
Ma aruncam in valurile noptii
Strangand in brate sufletul ei drag
Prindeam surasul candid in nostalgia sortii
Pe care nemurirea mi-o arunca in prag.

 
Ducand ce pot cuprinde prin chemare
Servind din cupa rasucita-n raza
Plangea destinul rezemat de zare
Si ne chema in roua omului cu vaza.

 
Tresar in somnul prefacut in umbra
Ma leg de steaua beznei lacrimate
In nostalgia anilor din tundra
Venin in suflet cioburi rasturnate.

 
Prozaice lacasuri intinse in unghere
Troznesc in desfatarea luminii ce apasa
Incet seninul candid se zbate in avere
Si-n rascoliri mrunte cazute pe sub masa.

 
Trecut in amintirea festaniei ceresti
Miros de ceara mata in albul sanctuar
Te prind de clipa lumii senina sa iubesti
Sau sa gonesti prezentul in bule de nectar.

 
Tristetea ma cuprinde de zilele ce trec
Ascult tumultul ierbii ce verdele il spala
Cu anii nostrii sacrii stafiile petrec
Si se hranesc in voie-tinuta e de gala.