Am privit


 
Am tot privit o intamplare,
Si am crezut in unduire,
Plecai cu inima cea mare,
Ce extompase-o fericire.

 
Lucid in ochii tai adanci,
Intrezaream pe efemera,
Si chiar de m-oi vedea, sa plangi,
Si sa ridici in slavi venera.

 
Din intamplare straluciri,
De vagi miresme atarnate
De vina marei fericiri,
Pirdute undeva departe.

 
Dac-am sa pot aduce iarasi vara,
In serpentina fragilei chemari,
Am sa cuprind destinul, chiar in seara,
In care eu pluteam pe mari.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
© Copyright Gheorghe Puzdreac