Asfintit

 
In sufet dulce de trecut,
Am alergat ca un bezmetic
Si am aflat ce n-am stiut,
In clipa rece de-ntuneric,

 
S-au dus intinse maini spre ape,
S-au naruit iluzii dragi,
Pandeam trecutul din aproape,
Cutreieram paduri de fagi.

 
In tulbur rece de izvor,
Ascult si-acum clipa desarta,
Cand ranile din ochi ma dor,
Si uit de ce m-am dus la poarta.

 
E viata compicata-n frunze
Ce cad, vesmant de toamna rece,
Prefac surasul dintre buze,
Si chem iubirea sa se-nece.

 
Ce-am vrut nu pot, si se cuvine,
O pace sa inchei, zbierand
De intristare pentru tine,
Prea mult te-am alinat in gand.

 
Si inc-odata pot raspunde,
Acum cand totul e trecut,
N-am nici o vina si oriunde,
De tine-n viata n-am stiut.

 
Ai fost un licar din departe
Colega mea din asfintit,
Te pierd in maiestoasa Marte,
Si tot si toate au murit.