Niciodata


 
In versul meu stapan pe roze,
Au aparut imagini rare,
Le-am slefuit in terte poze,
Si te-am iubit la intamplare.

 
Vom trece poate de impas,
Si vom culege iara flori,
Din tot ce-a fost n-a mai ramas,
Decat imensul gol din zari.

 
Tot ce-am sperat a fost o nebunie,
S-a scurs fioru-n lacrimi curgatoare,
Acum te vad ca pe o colivie,
Iar tu ma vezi ca pe o aratare.

 
De ti-am facut ceva fara de voie,
Sa ierti si-n inima-ti albastra,
Purtand secretul vesnicului Noe,
Ai condamnat pe veci iubirea noastra.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
© Copyright Gheorghe Puzdreac