Sunet de ban

 
Serbari copioase in candelabre mate,
Strangeri de maini in tufisuri reci,
Izbanzi in noiamul de pagini lasate,
In prada nevolnicelor turme de veci.

 
Credinta in lobii urchilor goi,
Descinsa din trupul usor ondulat,
Se-ntuneca vantul in largile foi,
Strafulger de vreme in hanul uitat.

 
Se-npiedica varful de margini cu tarmuri,
De suier in noapte cazut intr-o parte,
Se umle dugheana cu izuri de carnuri,
Si tremur de negru in urlete moarte.

 
Ce ganduri se deapana dupa calota,
Miraj cu mizerii ce nimeni nu spera,
Ramas pritre ruguri, cenuse cu dota,
Si trec mai departe legat intr-o sfera.

 
Sa stim fiecare ce vrem despre noi,
Noroi si ssublime taceri adunate,
Te prinde surasul cu unul din voi,
Nimicuri din care, ramase uitate.

 
Repet in surdina aceleasi simboluri,
Ce truda si vreme pierdute in van,
Vre-odata un mugur, uitat printre sloiuri,
Va sparge tacerea cu sunet de han.