Tandrete

 
Ai adunat miresme tandre,
Pe drumul presarat cu roua,
Te lasi cuprinsa de meandre,
Iar cand ma vezi te faci ca ploua.

 
In parul blond se-nvarte vantul,
Si-n ochii tai; privirea-mi rara,
Si de nu pot, umbreste-mi gandul,
Si daca da plecam afara.

 
De chipul tau as vrea sa leg,
Ca un simbol pentru eternitate,
Sa fiu eu omul cel mai bleg,
Iar tu sa fii o rea cetate.

 
Ce vrei cand nu mai ai sperante,
Ce vrei cand nu mai stii nimic,
Ce spui cand te dezbari de hante,
Nu vrei sa pleci, si nici nu zic.