Penumbra

 
Un vis frumos pluteste peste vremuri,
Credinta cade pe un fum de vis,
Te-astept in calea pentru care tremuri,
Avand un verde palid simbol in paradis.

 
Te vad plutind in noapte cu unduiri sublime,
Te redescopar iarasi pe treapta din ceresc
Ce cred ce sunt si unde, sunt toate pentru tine
Iar tu nu crezi sau poate, in ochii calzi nu cresc.

 
De raul care curge prin rotocoale albe
Si-n parul care duce spre ametiri supreme,
Cuvinte insirate inspre deserturi calde
Si-s osandite parca, in haos sa te cheme.

 
Ma recutremur inca in campul invierii,
Si ramuri pline toate de flori care fosnesc,
Se-aud plutind in umbra miresmele tacerii,
A mai ramas un simbol pe care-l retraiesc.

 
Ce-am spus, ce sunt, si unde, nu mai conteaza, vara
Caldura ne cuprindesi va mai cade-o stea
In bratele vanjoase, cutremur Niagara
Si o trezesc cu-n cantec, refren-iubirea mea.