Sfarsit

 
Sub raza spulberata a gandurilor vietii
Sub melodia aspra a tumbelor semete
Un paradis se-ncheaga in cragul diminetii
Si-un mandru om pribeag, incearca sa-l invete.

 
Si in splendoarea roza a boltei clatinata
De undele vegherii ce laic penduleaza
Si sub a lor faptura ce pare-ntunecata
Un om tresare-n ganduri s-apoi el mediteaza;

 
Ce reprezinta Terra aceasta zbuciumata
Cand stii ca oameni pasnici s-au dus si se tot duc
Ca niste valuri sumbre sa nu se mai intoarca
Pe unde-au stat vreodata sa vada iar pamant

 
Caci, orice om, chiar mare sa fie el, odata
De el n-o sa se stie, in vecii-vecilor
Caci marea omenire va fi toata tradata
Si totul se va stinge usor si-ngrozitor.

 
Si nori giganti cat muntii vor ramanea pustii
Si nimeni n-o sa poata sa bata gongul sumbru
Al celor ce milenii purtat-au deziluzii
Dar linistiti in mintea si-n gandul lor cel mandru