Spre vest

 
Incolonati, cu ghetele de plumb
Marsaluim lasand in urma fratii
Si ne pierdem in umbra unui damb
Cu inimi triste parasind Carpatii.

 
Spre vest, ne-ndeamna comandantul trupei
Spre vest, sa cucerim dreptatea noastra
Pierduta undeva in gerul stepei
Cu albi, cu rosii sau cu mare-albastra.

 
Prieteni pana ieri, acu-s dusmani
Ii haituim si nu ne vine-a crede
Desfasurati, tarati prin bolovani
Purtand stindardul tarii ce ne vede.

 
Murim, pentru dorinti de veacuri
Vecinul nostru zace in transee
Nu ne mai trece timpul nici cu leacuri
Parasutate prin vazduh de zmee.

 
Suntem primiti cu bratele deschise
De populatii indelung ‘cercate
Iar gandurile se preling in vise
Si am uitat ca mai suntem armate.

 
Pe inserate se citeste-apelul
Ne tot privim si nu ne vine-a crede
Multi camarazi nu mai slujesc drapelul
Parinti si fratii nu mai au ce vede.

 
Eliberand, am indragit popoare
Si am murit crezand ca este bine
Ca Tara mea sa aiba iar hotare
Si sa-nfloreasca visul din ruine.

 
Si dupa ani cand ceata se aseaza
Si prin gradini crescut-au falnici nucii
Nu pentru multi atentia e treaza
La sarbatoarea inaltarii crucii.

 
Cu nostalgia ca se-ntorc cocorii
Si ca era atinci o plina vara
Noi am luptat sa risipim toti norii
Nu sa putut, dar am ramas o tara.