Pamantul nostru

 
In salba zilelor strabune,
Cand dorul alb parea departe,
Cresteau nemuritori in lume
Si zile in gramezi desarte.

 
Picase dorul in surdina,
Si oameni pastratori de ganduri,
Purtau pe cusme de lumina,
Stralucitoare verzi de ganduri.

 
Plecam in rataciri sarace,
Si adunam pentru nimic,
Voiam sa-mpung atatea ace,
Si am cules inchis de dric.

 
Azi lumea creste cu putere,
Noi brazi se-anina de trecut,
Si-n radacini pastram avere,
Din care neamul ne-a crescut.

 
Pastram pamantul din strabuni,
Lucrat cu lacrimi si durere,
Si inaltam in el cununi,
Dreptate-n culmi si-n noi durere.

 

 
Iubita mea, care n-ai fost
Dar poate-odata, fericire,
Cuvinte calde fara rost,
Ce se astern fara menire.

 

 
Iuiubita mea din necuprins,
Un vuiet dulce dintr-o seara,
Ai dat din rece ras in plans,
Si te-ai pierdut in praf de vara.

 
Iubita mea din trei cuvinte.
In bolta cerului senin
Am adunat pentru aminte,
In soarta mea, sa ne iubim.