Bat campii


 
Degeaba bat eu campii iara,
Si caut pricini si menire,
Esti dura si din cale-fara
Prea indispusa la iubire.

 
Degeaba caut drumuri sacre,
Spre inima ce trista sade,
Au adormit si poame acre,
Arunci in omul cumsecade.

 
Ce iti doresti e plin ogorul,
Si nimeni drumul n-o sa-l sape,
Acum pluteste-n zare norul,
Pamantul tare sa-l adape.

 
Mi-am zis intr-una; nu mai scriu,
Si-am revenit mereu pe cale,
Ca sunt de vina eu o stiu,
Din floare cad acum petale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
© Copyright Gheorghe Puzdreac