Cadere

 
Pe sub bolta vesteda,
De toamna castanie.
Vesnic doarme o mumie,
In apa neteda.

 
Soarele patrunde-n oase ,
Din veacuri stanse,
Si salasuiesc prin joase,
Carari ascunse.

 
Chipul tau adoarme visul,
Leganat de umbre,
A cazut de mult narcisul
Prins in ganduri sumbre.

 
Si-ntr-o zi cu albe file,
Ce-au cutrierat prin viata,
Am ajuns sa vad in zile,
Chipul meu, pierdut in ceata.

 
Si-ntrebat de o ispita
Cand din maini eu crengi legam,
Inspirat, cerneam prin sita,
Ce de mult usor credeam.