Linistite ape

 
Linistite, apele curg la vale
Nici un obstacol nu le mai incanta,
Frumoase sunt inceputurile tale
Acum cand totu-i brad si nu mai canta.

 
Ce tresariri sublime inconjurase muntii,
Si cata maretie in ochii falnic trece,
Au adormit inalte caderi pe ridul fruntii,
Si am batut toti campii pe inceputul rece.

 
Ca ai ramas in sinea mea tenebra,
Cu induiri razlete-ametitoare,
Trecuta umbra terminand cu febra,
Imensele trairi respingatoare

 
In astfel de trairi nimeni nu pierde,
Daca nu stim de ce se-ntampl-asa,
Nici nu incerc sa calc covorul verde,
Dar nici sa-mi spui adio fara a.

 
Chiar daca printre rimele fortate,
Am introdus mareata Niagara,
Ce am cules este pe terminate,
Si-acum presimt ca vine iarasi seara.

 
Voiam sa trec cantand in buna vara,
Sa cred ca lumea merge-npas cu mine,
Dar cat sa cred si pentru-acata oara,
Sa bat la porti cu lacat ca oricine.

 
Daca vreodata te-ai uitat in urma,
Si n-ai vazut ca ceru-i mai aproape
De vina este vraja ce ne curma
Imensul gol ce vrea ca sa ne scape.

 
Si tot urmand acea chemare vie,
Pe care fara teama eu o port,
Cine-i de vina, nimeni nu o stie,
Chiar daca pentru tine, acum eu sunt un mort.