Ierburi

 
Plec dupa tine cu ierburi
de leac, pentru bine.
Plec dupa tine cu inima
mare de freamat si caut
imaginea pura a inlantuirii
pe care tremurul o iarta.
Vin cu tine si pleci in lacrimi
ce se preling printre gene
ca doi ghetarii in
magma furibunda a conului.
Stam in cumpana si
cumpana ne este voirea
legata in strigate barbare
de negru de alb si uitare.
Mai tarziu o sa uram vremea
Cu lacrimi cu regrete sau,
poate ca niciodata n-am vrut
si n-am putut sa
intelegem puterea animalica
a inntelepciunii.