Adormire

 
Am adormit pe-o pajiste curata
Cu miros de manastire pustie
Mana tremura netulburata
Privirea zburda prin semne de ie.

 
Nu am uitat, dar totul parea aevea
Ce estompeaza in lacasul patimilor noi
Te-ai avantat in necunoscut cu plebea
In chip de invingatoare de goi.

 
Nu-mi este teama de cerngile uscate
Nu-mi este teama ca te-ai ratacit
Nu cred ca vrei sa ai curate
Senzatiile altui venit.

 
De vina sunt ca te-am cioplit din stanca
Si ti-am dat viata sufletul mi-am rupt
Si ai cazut aproape fara lupta
De frica timpului pierdut.

 
De-acum trecut-ai albe frontiere
Secretele s-au stins ca intr-o vraja
Ori ca iubesti ori ca dobori o bere
Tot-una e, din nuca esti o coaja.

 
De trece vremea timpului, cand poate
Taria vantului sa para iarasi rece
Poti sa iubesti si sa primesti de toate
De unul e, de-acum pot fi si zece.

 
Nu cade cerul, totu-i suportabil
Aveai o lume, dispuneai de viata
Trecuse vremea timpului probabil
Batuse vantul valatuci de ceata.

 
Nu te acuz de jalnica tradare
Am fost o clipa cainele din strada
Mi-ai atarnat de zambet felinare
Si din placere ai facut o lada

 
Traiesti nimicul pe un balansoar
Si intre noi nu mai incape ura
Iubirea cade moarta in sertar
N-a mai ramas decat o vara nura.
Si la sfarsit de existenta cruda
Cand lumea nu mai vrea ca sa traiasca
A fost ce-a fost, ideea cade moarta
In geamuri mate vesnicul sa creasca.

 
Te-ai ratacit in bezna ratacirii
In limite de aer suportabil
Plangeai in parcuri ziua fericirii
Si confundai sublimul cu amabil.

 
Nu cred ca viata mai cuprinde semne
Din flori uscate cad petale reci
Pamantul putred vine sa indemne
Anonimatul zilelor pe veci.

 
Adio-ti spun iubire prescurtata
De epoleti si cizme ruginite
In colivia vietii stai uitata
Ca visul meu navalnic si cuminte.