Asfintit de roua

 
Dublura in imagini din limpezimi de ape,
Aduna pescarusii, in golf trecut de seara,
Si totul se preschimba, si pare mai aproape,
De radacina calma in asfintit de vara.

 
In trestii tremurande de adieri eazlete,
Se sprijina llumina deasupra unui nor,
Alerg in calea vremii,ca sa ma tot invete,
Seninul din lumina si dragostea de dor.

 
Poteci se prind in brate pe margine de lac,
In zari aliniati, se clatina cocorii,
Aprind fereastra lumii, cu pete de noroc,
Si vaiet in surdina, vesteste valul marii.

 
Vremelnice izvoare, trimit izbanda clara,
Prin maluri curge vremea si anii se-npletesc,
In albia uitata cu straluciri de ceara,
Adulmecand seninul pe care nu-l iubesc.

 
Se linisteste crangul, adoarme in penumbra,
Prin aer cald se-nsira, broboanele de roua,
Acum, e prea tarziu, privirea-mi este sumbra,
s-a asternut tacerea, de parc-ar vrea sa ploua.