Nu-i nimeni


 
Traim in veacul douazeci,
Cutreieram alte planete,
Simtim cum apele sunt reci,
Vedem vecinul prin perete.

 
Secrete nu mai sunt de fel,
Un tot stiut ne inconjoara,
Avem cu totii un mic tel,
Instincte sacre din afara.

 
Nu-i vina mea ca-ti spun iubire,
Si nici a ta fiindca existi,
Ce vreau, ce fac, o nalucire
Si am riscat ce tu nu risti.

 
Si-un ultim semn catre uitare,
Strabat acum in nemurire,
Privesc senin in larga zare,
Umilul gand numit iubire.

 
In drumul spre sinceritate,
Am inteles ce este bine,
Inchisa vesnic in cetate,
Am inceput, sfarsind cu tine.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
© Copyright Gheorghe Puzdreac