Venind din groapa


 
A luminat candva padurea goala,
Si-acm ponoase trage ca un tun,
Nimic nu I-a ramas, si se rascoala,
Cersind calatoria fara fum.

 
Venind din groapa lumii, ce apune,
Crezand in anii vechi cu salbe roase,
Prin vorbe mari ce n-au nimic a spune
A adunat doar critici nemiloase.

 
Si inzestrat cu mult elan de ger,
Privind in urma a vazut lumina,
Gandirea si-o indreapta catre cer,
Descoperind cu mila rece, vina.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
© Copyright Gheorghe Puzdreac