Odinioara

 
Odinioara un gand mare,
Azi frunze si nimic mai sus,
Iar umbrele din larga zare,
Traiesc si parca iarasi nu-s.

 
Te prinzi in gand cu nemurirea,
Si-alergi in limpezimi de ape,
Cu negre dungi precum e firea,
Din ghiata cuburi sa ne crape.

 
Trec anii in lacas de mit,
Si din adincuri spulberate,
Idei stau astazi aruncate,
In ganduri reci de dolomit.

 
Te chem si-ti spun, dulceata roza,
Si candizi noi sa fim in veci,
Petale-n franjuri de mimoza,
Cu aripi lungi de lilieci.