Tristetea naturii


 
Se lupta anii cu mine si tresalt
Atunci cand esti departe de sufletul meu
Privirea aluneca salbatica spre inalt
Iubito, te leaga de mine mereu.

 
Norii se zbat si ard in flacari dojenitoare
Intreaga natura in preajma e trista
In suflet se-asterne o stea cazatoare
Minunea uitarii de viata artista.

 
Si gandul imi zboara semet ca un munte
Cu piatra albita de vanturi si ploi
Aleg fericirea din aripi marunte
Trecut si legende legate de noi.

 
Si inima mare batand in mister
Ce leaga prezentul de clipa nebuna
Cand portile vietii deschise ne cer
Eterna iubire si lanturi de mana.

 
Iluzii marunte alearga prin lume
Felii de imagini cu zambet de foc
Astern nemurirea pe aripi nebune
Cu flori si imense caderi la un loc.

 
Si poate odata cand vantul sopteste
In frunze de toamna placerile noastre
Vom plange-npreuna fiorul ce creste
In inima mare salas de sihastre.

 

 

 

 

 
© Copyright Gheorghe Puzdreac