Picior de infinit


 
Pleci alunecand usor,
Picior de infinit pe scara
Regret pervazul plin de dor,
Si oamenii in strai de vara.

 
Trezita-n ani trecuti de mult,
Atunci se inca mai putea,
Trec oameni si nu-i mai ascult,
Atunci a fost si nu mai vrea.

 
Cu patima de aripi slabe,
Batut de vantul din zavoi,
Pastrez cuvantul in silabe,
Rastalmaciti-l numai voi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
© Copyright Gheorghe Puzdreac