Ultima speranta

 
Cuvinte nu mai am cu sens,
Pluteste vrerea in mocirla,
S-a asternut pe gand condens,
M-am inecat in lina garla.

 
Cand vrei sa speri la nemurire,
Cand poti s-ajugi din urma primavara,
Incerci sa pleci spre blanda tresarire,
Inceci si speri sa vina iarasi seara.

 
Eu am crezut in transparente falduri,
Si-n ochii tai patrunzatori si tari,
Si-au aparut in cale mii de garduri,
Cum sa le treci, izbanda-i pentru mari.

 
Si fiindca asta-i ultima chemare,
Ce o lansez in sufletul meu gol,
Cand amintiri vor curge pe carare,
Am fost un vis ramas pe un atol

 
Ai sters speranta candida si mata,
Cu trupul tau, de mladieri eterne,
Nesansa ta ca sunt baiat nu fata,
Nesansa adunata intre perne.

 
Cuvantul tau pictat pe-un ciob,
Raneste sincer primavara,
Macar cu mine sa fiu snob,
Iara cu tine Niagara.