Trecuta tinerete

 
Atatea clipe de-ntuneric ce destrama,
Vointa nestirbita a zorilor din ani,
Ascund in roata vietii imboldul ce ma cheama,
In crancena uitare lasta sub castani.

 
Lumini de razvratire atinse de paloare,
Razor de mostenire ramas in asfintit,
Uitarea umple golul ramas in asteptare,
Inchisa-n piatra tare a marelui granit.

 
Privire vulturesca de-un natural convins,
Plutesti in resimtire cu aripile frante,
Ramai in amintire cu voce de nestins,
Incununata-n salbe cu dezmierdaricarunte.

 
Plutesti in evantaiul de clipe singulare,
Ranita de privirea maretului invins,
Arunci cu flacari stinse in apele din mare,
Incorsetand iubirea in crestetul cel nins.